O comunitate musulmană heterodoxă din Bulgaria fascinează și astăzi
Acest articol a fost publicat inițial pe Balkans in Site, un site grecesc dedicat Balcanilor.
Această denumire interesantă “Qizilbash/Kizilbash” (“capul roșie” în turcă) a apărut în jurul secolului al XV-lea, când adepții ordinului Safavid (dinastia Safavidă din Persia) au început să poarte pălării roșii distinctive cu douăsprezece raze – așa-numita “coroană a lui Haydar”. În curând, această pălărie a fost abandonată, dar numele “Qizilbash” a rămas. Numele a fost inițial o etichetă peiorativă dată credincioșilor alevi de către dușmanii lor sunniți otomani, dar în curând a fost adoptat ca un semn provocator de mândrie. Qizilbash au aderat la doctrine șiite heterodoxe încurajate de primul șeic safavid Haydar și de fiul său Ismail I. Aceste învățături religioase șiite au devenit deosebit de populare în rândul triburilor nomade și seminomade turkmene din estul Anatoliei și nordul Siriei. La începutul secolului al XVI-lea, triburile Qizilbash au cucerit Persia, condusă de dinastia Safavidă până în 1722 (este o scurtă restaurare a puterii lor între 1729 și 1736).
Din acest motiv, numele Qizilbash a fost folosit în țările vecine ca denumire pentru populația din acest imperiu. Triburile turkmene care au trecut de partea șahului șiit Ismail Safavid au fost numite Qizilbash. Acest nume a fost aplicat mai târziu tuturor musulmanilor sectanți din Asia Mică. Credințele Qizilbash sau Alevite sunt influențate de șamanismul turcesc și de vechile culte pre-asiatice, de straturile de cult iraniene din est și din vest. Alevismul a fost, de asemenea, în contact cu creștinismul. Elementul central al laturii rituale a învățăturilor “poporului adevărului” (un alt nume al comunității alevi) era sacrificiul. Acesta putea fi obligatoriu sau voluntar.
În Balcani și, în special, în ținuturile bulgare, purtătorii acestor idei islamice heterodoxe au pătruns în stepele de la nord de Marea Neagră mai ales în timpul invaziei otomane. Cel mai important rol în transmiterea și răspândirea noilor idei l-au jucat adepții ordinului Bektashi, precum și cei ai predicii șeicului Bedreddin Simavni. La începutul secolului al XVI-lea, pentru a reduce tensiunile din Asia Mică, sultanii otomani au relocat cu forța musulmanii, adepți ai ordinului safavid, în Europa.
În prezent, în Bulgaria, aproximativ 50.000 de persoane se identifică drept adepți ai alevismului. Majoritatea Qizilbashilor s-au stabilit în regiunea Dobrogea în număr mare, fie voluntar, fie după ce au fost deportați din Anatolia de către autoritățile otomane între secolele XV și XVII. Comunitatea Qizilbash este prezentă și în Ludogorie (Deliorman). În Bulgaria, numele Qizilbash se referă la mai multe grupuri similare care locuiesc în diferite părți ale țării. Qizilbash își ascund identitatea reală, declarându-se în exterior sunniți ortodocși sau susținând că sunt bektashi, în funcție de persoana care li se adresează. Deoarece Qizilbash este asociat cu un sens peiorativ, în literatura științifică bulgară sunt preferate alte denumiri: Allians, Alevis, musulmani heterodocși. Sensul semantic al cuvântului “Alevi”, a cărui rădăcină este apropiată de cuvântul turcesc “Alev”, este foc, aprindere, flacără.
Cele două regiuni cu cea mai semnificativă populație care profesează islamul heterodox din Bulgaria sunt Ludogorie și Rodopii Orientali. Grupuri mai mici există în Bulgaria Centrală de Nord, în estul Stara Planina (Munții Balcani) și în Stara Zagora. Unii autori sugerează că există, de asemenea, o răspândire a islamului eterodox în rândul unora dintre musulmanii bulgari din Rodopii de Sud. Limba de comunicare a doctrinei și a comunității este limba turcă. Comunitățile sunt endogame (căsătoriile au loc doar în cadrul grupului).
Organizarea socială și festivitatea Qizilbash sunt strâns legate de doctrina pe care o profesează. Ei sunt uniți în comunități religioase, conduse de un lider spiritual, numit “dede” (“bunic” în turcă) sau “baba” (“tată” în turcă), a cărui poziție este moștenită. Tinerii de ambele sexe trec printr-o perioadă pregătitoare de educație religioasă și devin membri cu drepturi depline ai comunității după ce se stabilesc și se desfășoară o ceremonie de consacrare. Fiecare cuplu căsătorit are propriul mentor spiritual (“murshid”) și este înfrățit cu un alt cuplu, iar relația dintre ei este pentru tot restul vieții. Participarea femeilor la cele mai importante ceremonii religioase contrastează cu excluderea lor în islamul sunnit. Statutul superior și independent al femeilor este confirmat și de jocurile de carnaval practicate de femei în unele sate din Ludogorie.
În comunitatea Alevi, femeia este foarte respectată, se roagă alături de bărbat în tekke și nu poartă văl. Ea are o anumită putere, dar nu o demonstrează – o rămășiță a păgânismului turcilor. Divorțul este strict interzis. Recăsătoria este permisă doar după decesul partenerului. Poligamia este interzisă.
Adunările religioase au loc o dată sau de două ori pe săptămână, mai ales în timpul iernii, și includ cântece la instrumente muzicale cu coarde, citirea de rugăciuni, dansuri în perechi (“sema”) și sunt însoțite de utilizarea rituală a unei cantități mici de alcool. În plus, au loc adunările “muhabbet” (“conversație” în limba turcă), în timpul cărora se cântă cântece cu caracter religios și se dau interpretări ale acestora. Vara și toamna, se fac pelerinaje la morminte (morminte ale persoanelor venerate ca sfinți), în timpul cărora se organizează târguri. Alevismul oferă, de asemenea, îndrumări și cu privire la alte probleme contemporane. Jocurile de noroc și drogurile nu sunt acceptate. Alcoolul este permis la ceremoniile religioase, dar este interzis consumul excesiv de alcool.
Interdicția de a mânca carne de iepure este tipică pentru Qizilbash. Poveștile care explică motivele acesteia prezintă iepurele fie ca fiind un animal impur, fie ca animal sacru. Cel mai probabil, acest tabu alimentar a fost adus din Orientul Mijlociu (Mesopotamia, Persia), unde a fost practicat din cele mai vechi timpuri.
Alevismul se deosebește de învățăturile înrudite prin faptul că profesează un șiism extrem, ceea ce duce la divinizarea lui Ali – Ali este Dumnezeu, iar Allah apare oamenilor în chipul lui Ali. Alături de credința în rai și iad, Qizilbash cred în migrația sufletelor – sufletul după moarte se transferă în oameni, animale, pietre. Există un cult al familiei Profetului Mahomed și o dragoste extrem de puternică pentru Imamul Ali. Aleviții cred în așa-numita “Teslis” (“trinitate”) – Allah, Muhammad și Ali. Există, de asemenea, credință în cei 12 imami, moștenitorii direcți ai Profetului. Ultimul imam este ascuns și va reapărea pe Pământ pentru a instaura Regatul Justiției. Principiul ascunderii prudente a credinței este, de asemenea, caracteristic acestei doctrine.
This article was originally published in Romanian at Podul Persan Al Prieteniei on March 30, 2022.
Referințe
- Georgieva, Iv., Bulgarian Alians (Българските алиани), Sofia, 1991
- Mikov, L. Arta musulmanilor eterodocși din Bulgaria (secolele XVI-XX): Bektashi și Qizilbash /Alevi (Изкуството на хетеродоксните мюсюлмани в България (XVI-XX век): Бекташи и къзълбаши/алевии), Sofia, 2005
- https://balgarskaetnografia.com/grupi-i-obshtosti/etnicheski-grupi-i-obshtnosti/kazalbashi-aliani-alevii.html (autor Bozhidar Aleksiev)